Relaţii armonioase

DESPRE IUBIREA DE SINE ŞI EGOISM

 

O mare dilemă a noastră este dacă e bine să fim mai buni cu cei din jur sau mai buni cu noi înşine, dacă trebuie să fim altruişti sau egoişti. Oscilăm între aceste direcţii, încercăm să le împăcăm pe toate şi cu toate acestea, de multe ori ni se reproşează că nu am făcut destul sau că suntem egoişti, când de fapt noi ştim că adesea nu ne-am pus pe noi înşine pe primul plan, iar atunci toată această oscilaţie devine frustrantă, dureroasă şi simţim că ne-a scăpat ceva…..

Iubirea de sine, poate suna narcisic, dar ea înseamnă de fapt respect pentru sine, încredere în sine, acceptare şi apreciere. Spre deosebire de narcisist, persoana care se iubeşte pe sine face diferenţa dintre realitate şi fantezie, are capacitatea de a empatiza şi poate să îi iubească şi pe ceilalţi.

A te iubi pe tine poate fi similar cu:

♥ a te accepta pe tine cu bune şi cu rele şi implicit îi vei accepta şi pe ceilalţi;

♥ a ierta în mod autentic, pentru că vei înţelege natura umană cu adevărat;

♥ a iubi natura umană, pentru că tu o vezi în fiecare clipă în tine;

♥ a avea curaj să te priveşti în oglindă. Oamenii din jur sunt oglinzile noastre, ne reflectă. Ceea ce nu ne place la cei din jur, de fapt nu ne place la noi.

♥ a iubi autentic. Dacă tu nu te iubeşti pe tine cu adevărat, cum poţi iubi pe altcineva cu adevarat? Vei iubi, dar în mod egoist dorindu-ţi să controlezi acea persoană, fiind gelos şi supărându-te de fiecare dată când aceasta nu-ţi va confirma aşteptarile. În acest fel te iubesti şi pe tine, de aceea suferi, te învinovăţeşti, te ascunzi, foloseşti măşti. Nu îi putem iubi pe alţii pentru că nu ştim cum se face, nu ştim cum se simte, nu ştim care este beneficiul iubirii……

Egoismul, în schimb, nu presupune respect. Rădăcina egoismului este frica, omul fiind dominat de gândul că nu îi vor ajunge resursele, astfel se îndepărtează de ceilalţi, încercând să se protejeze. Egoistul are grijă doar de el însuşi, nu dă nimic, nu face nimc pentru altul şi caută să îşi împlinească doar dorinţele sale. A fi egoist înseamnă a pune interesele proprii mai presus de orice alt interes, indiferent de context.

Elio D’Anna ne spune că „omul cunoaşte doar două sentimente: frica şi iubirea. Ele nu sunt antinomice, amândouă reprezintă aceeaşi realitate, însă pe niveluri diferite ale fiinţei. Frica este iubire degradată, iubirea este frică sublimată.”

Dragostea de sine reprezintă doar ascultarea propriilor nevoi. Atunci când ne e teamă să nu fim percepuţi drept egoişti, de fapt punem în balanţă propriile nevoi cu ceea ce ne cer ceilalţi, iar atunci nu reacţionăm din dragostea sine, reacţionăm sub presiune.

A ne iubi pe noi înşine înseamnă să fim blânzi cu persoana noastră, să ne vorbim ca şi unui prieten, cu înţelegere şi respect, să avem grijă de corpul nostru nesupunându-l la abuzuri, să ne conştientizăm emoţiile şi să ne susţinem necondiţionat.

Dacă copiii văd că părinţii se îngrijesc, îşi fac timp pentru ei, se iubesc pe ei înşişi, tot aşa vor face şi ei. Părintele este important pentru că este un model, dacă el este bine şi copiii vor fi bine. Dacă nu se iubeşte suficient va transmite acest lucru şi copiilor, cum că nu sunt importanţi, că nu merită.

Copiii învaţă să îşi recunoască greşelile neştirbindu-şi iubirea de sine dacă şi părintele o face. A greşi e omeneşte şi de multe ori avem o şansă de a învăţa din greşelile noastre.

Este necesar să obişnuim copiii să îsi exprime emoţiile, într-un mod acceptabil, dar să le exprime. Emoţiile neexpimate şi acumulate duc la scăderea iubirii de sine şi la autoînvinuiri. Emoţiile trebuie conştientizate, verbalizate şi integrate.

Ei bine, dacă nu ne iubim pe noi suficient de mult, adică MUUUULT, nu vom fi capabili să îi iubim nici pe ceilalţi. Dacă nu ştim să ne acordăm nouă înşine compasiune, înţelegere, iubire necondiţionată vom eşua lamentabil în a acorda aceste daruri şi celorlalţi.

A te iubi pe tine = ACCEPTARE + IERTARE + AUTENTICITATE.

Deci, „iubeşte-te pe tine însuţi, cu toată tăria în orice împrejurare şi sub orice condiţie….neîncetat”, ne îndeamnă Stefano Elio D’Anna.

Iubirea nu face rău nimănui. Iubindu-te pe tine vei şti să oferi o iubire curată, echilibrată, armonioasă, sănătoasă cu efecte pozitive asupra tuturor.13533092_296175524060144_5604854268139454399_n

 

Charlie Chaplin ne oferă câteva fraze pline de înţelepciune, despre iubirea de sine.

„În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte …Stimă de sine

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte …Autenticitate

 În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeste …Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte …Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte …Amor propriu

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte …Simplitate

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit …Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeste …Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

şi toate acestea înseamnă …Să ştii să trăieşti cu adevărat.”- Charlie Chaplin

Psiholog: Cristina Eftimie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s