obiceiuri cu armonie

Respiraţie, sănătate, relaxare şi stare de bine

 

            Câţi dintre noi s-au gândit că de fapt nu respirăm corect? Nu respirăm corect???… Adică cum?… Păi am fi murit, probabil…..Ei, nu e chiar aşa, dar nici bine nu ne este.

            Să începem cu nişte simptome: oboseală în ciuda orelor prelungite de somn, agitaţie, lipsa concentrării, dureri de cap, muşchi încordaţi, stres. Toate acestea sunt generate şi de o oxigenare insuficientă a organelor.

            Să facem un mic test, înainte de a intra în detalii:  alegem un loc liniştit, ne întindem pe spate, cu picioarele întinse, uşor depărtate. Corpul este relaxat şi ne îndreptăm atenţia spre respiraţie. Mâinile sunt aşezate pe abdomen, în zona ombilicului. Inspirăm uşor pe nas, expirăm uşor. Dacă respiraţia se opreşte la nivelul sternului, avem o respiraţie scurtă şi superficială care nu coboară mai jos de piept. Dacă abdomenul se mişcă, respiraţia este corectă.

           Cei mai mulţi dintre noi respiră superficial. Ne ridicăm umerii, ne tragem diafragma şi inspirăm atât cât să umplem doar partea superioară a plămânilor. Şi emoţiile ne influenţează modul în care respirăm: când suntem furioşi respirăm greu, când suntem trişti simţim că ne sufocăm, când suntem fericiţi respiraţia este uşoară iar când suntem liniştiţi respiraţia este prelungă.

           Respiraţia conştientă nu se opreşte la nivelul sternului sau al plămânilor, ci coboară în mod natural până la nivelul abdomenului. Acesta este modul natural în care respiră copiii atunci când se nasc. Cu timpul respiraţia se restrânge, devenind superficială şi de multe ori se opreşte la nivelul pieptului.

            Experimentarea unei respiraţii complete, conştiente şi profunde, până în zona abdomenului duce la ridicarea acestuia la fiecare inspiraţie şi coborârea la expiraţie. Respiraţia curge normal, neforţat, natural, oxigenează corpul şi relaxează mintea. O exersare de 10 minute pe zi în stare relaxată sau  în activitate reglează ritmul şi ajută la reînvăţarea unei respiraţii sănătoase.

            Elio D’Anna, unul din autorii mei preferaţi, spune că omul respiră doar un sfert din aerul necesar, privându-se singur de oxigen, îmbolnăvindu-se, făcându-se mic, şi în final, murind. Tot el ne îndeamnă:

„Mănâncă mai puţin şi visează mai mult!

Dormi mai puţin şi respiră mai mult!

Mori mai puţin şi trăieşte pentru totdeauna!”

                S-a demonstrat că respiraţia corectă, controlată şi profundă ajută la eliberarea de tensiuni acumulate, gestionarea mai eficientă a emoţiilor si acumularea de energie. Se pare că respiraţia corectă remediază durerile de spate şi poziţiile incorecte ale coloanei, combate constipaţia, oxigenează şi îmbunătăţeşte funcţionarea creierului, a nervilor şi a organelor interne, ajută la redobândirea prospeţimii tenului, favorizează secreţia endorfinelor, hormonul fericirii, elimină toxinele din organism, iar pe de altă parte reduce stersul – un creier neoxigenat suficient, duce la stres, depresie, gânduri negative. Cu fiecare inspiraţie furnizăm oxigen corpului care transformă nutrienţii în combustibil pentru a putea funcţiona, iar cu fiecare expiraţie eliminăm dioxidul de carbon. Respiraţia acţionează şi la nivel pishic favorizând o stare de calm, de relaxare, de reducere a încordării.

              Yoginii se referă la respiraţie ca la Pranayama, un termen plin de semnificaţii care se traduce prin „arta controlului respiraţiei”, cu rol vital în yoga, ajutând la oxigenarea creierului şi a sângelui, astfel încât energia vitală să poată fi mai bine controlată. Exerciţiile de respiraţie din yoga ne învaţă cum să ne redescoperim respiraţia corectă pentru a ne curăţa trupul şi spiritul. Ele pot fi puse în aplicare când simţim nevoia de a ne detensiona şi în cadrul şedintelor de meditaţie. În Pranayama, tehnica constă în general într-o inspiraţie urmată de o pauză apoi o expiraţie şi pauză. In Kundalini Yoga există ceea ce se numeşte Respiraţia Focului, o respiraţie rapidă. În Yoga Tibetană există o tehnică de reţinere a aerului în plămâni – apnee, ce produce o puternică căldură interioară.

              Prin prietena mea, Oana, am ajuns la un atelier de yoga, eu fiind începătoare, aş putea spune chiar neiniţiată. Îmi doream de mult să încerc. Mi-a plăcut foarte mult atelierul, ambianţa, instructorul. Nu m-am simţit nepotrivit în vreun fel, chiar dacă habar n-avem de aproape nimic din acest domeniu. În acel spaţiu domneşte o atmosferă de echilibru, pace, simplitate, respect şi modestie. Chiar a fost o experienţă plăcută şi o recomand celor interesaţi, cu încredere.

sala yoga

http://yogaepoche.ro/contact-meditatie-yoga-bucuresti/

https://www.facebook.com/asociatia.alethea/?hc_ref=PAGES_TIMELINE&fref=nf

         Eu una, am învăţat să respir şi după posturile simple,  dar  dificile pentru mine, chiar am reuşit să mă relaxez. Pentru mine a fost un test al răbdării, acela de a face exerciţiile şi de a sta în posturi, fiind cam agitată din fire. Într-o notă amuzantă, m-aş caracteriza cam ca şi în imaginea următoare ……….dar, toţi avem câte o lecţie de învăţat iar a unora este cea a răbdării.

IMG_5408

              Revenind la tonul serios, am cules câteva tipuri de exerciţii de respiraţie pentru a ne îmbunătăţi starea de bine:

Respiraţia completă: ne învaţă să respirăm cu plămânii la capacitate maximă. Plămânii întind diafragma până la nivelul pieptului, ceea ce duce la o mai bună oxigenare a corpului. Rezultatul constă într-o stare de completă relaxare. 

– În poziţia lotus, expirăm aerul din plămâni pe nas cu contractarea muşchilor abdominali.

– Inhalăm uşor pe nas, cu  menţinerea muşchilor abdominali întăriţi, mărindu-ne pieptul la maxim. Exerciţiul se face încet şi relaxat.

-În timp ce inhalăm, ne ridicăm umerii, astfel încât aerul să pătrundă mai bine în plămâni. Se menţine aşa, cinci secunde.

– Expirăm încet, ne relaxăm umerii şi pieptul, revenind la poziţia normală. Se contractă abdomenul din nou şi se repetă exerciţiul.

Respiraţia alternată: este folosită pentru a echilibra, relaxa şi energiza organismul. Yoginii spun că acest tip de respiraţie are puterea de a calma mintea.

– Începem prin a expira tot aerul din plămâni pe nas. Apoi apăsăm uşor cu degetul nara dreaptă, închizând-o. Se inhalează uşor cu nara stângă.

– Ne ţinem respiraţia pentru câteva secunde. Cu degetul se blochează nara stângă, deblocând nara dreaptă. Se expiră aerul prin nara dreaptă.

– Se inhalează prin nara dreaptă, se ţine respiraţia, se ia degetul de pe nara stângă şi se expiră.  Nara dreaptă trebuie să fie acoperită.

– Inhalăm din nou prin nara stangă, repetând exerciţiul  de vreo zece ori. În  final, tragem aer adânc în piept de câteva ori, inspirând şi expirând pe ambele nari.

Şi acestea fiind zise, să respirăm adânc şi să fim sănătoşi!

Cristina Eftimie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s