Armonie cu copiii

ART-TERAPIA în educaţia şi recuperarea copilului

                     Definiţia lui Platon, dată educaţiei acum mai bine de 2000 de ani, indică magistral asupra menirii şi angajamentului educatorului în raport cu un ideal (Creţu, V., 2006, p. 109). Platon spunea că educaţia este calea regală menită să dea trupului şi sufletului fiecăruia întreaga perfecţiune de care sunt capabile.

Descoperirea întregii perfecţiuni a individualităţii umane trebuie să fie un ideal şi o aspiraţie pentru toţi factorii implicaţi în educaţia copilului; un reper important în concentrarea eforturilor cadrelor didactice în găsirea celor mai potrivite metode şi mijloace de facilitare şi realizare a unor progrese spre perfecţiunea de care este capabil un copil, într-un anumit domeniu (Creţu, V., 2006, p. 109).

Această prezentare necesită JavaScript.

            În virtutea acestui ideal, propun Art-terapia, ca activitate, ca terapie, ca modalitate de educaţie, care urmăreşte să-i cultive copilului interesul pentru artă, pentru culoare, pentru procesul de creaţie, asigurând o stare de bine, de relaxare, de satisfacţie, sondând potenţialităţile lui nebănuite. Prin art-terapie se realizează o intervenţie colectivă terapeutică şi compensatorie, care vizează dezvoltarea capacităţilor cognitive, afective şi volitive. Activitatea de art-terapie cultivă sensibilitatea copiilor, le formează şi le consolidează deprinderile de coordonare psihomotrice, le armonizează mişcările, îi ajută să îşi exprime sentimentele, le dezvoltă personalitatea, îi face mai deschişi spre lume, mai fericiţi.

         În timp ce educaţia plastică urmăreşte formarea unei culturi şi a unor sentimente estetice şi valorizează în special produsul estetic, art-terapia pune accent pe procesul de creaţie propriu-zis, pe funcţia cathartică  a artei, pe exprimarea sentimentelor şi a pulsiunilor prin procesul de creaţie, pe sublimare şi transformarea fră-mântărilor sufleteşti în acţiuni care produc obiecte estetice (Eftimie C., 2014).

       Având la baza înţelegerii psihologiei copilului, teoria lui Freud, E. Kramer fundamentează ideea de artă ca scop. Art-terapia are forţa de a sprijini Egoul, de a amplifica dezvoltarea sensului, de a înlesni maturizarea în general. Principala funcţie a artei, în acest context, este de a contribui la dezvoltarea organizării psihice a individului, astfel ca acesta să fie capabil să funcţioneze în condiţii de stres fără a se deteriora. În acest sens, art-terapia devine atât o componentă a unui mediu terapeutic, cât şi o formă de terapie complementară. Terapia prin artă este legată de conceptul de sublimare, de plăcerea pe care o obţine subiectul prin activităţi cu caracter artistic. Sublimarea, în viziunea lui Freud, este cel mai dezirabil mecanism de apărare al Ego-ului. Celelalte mecanisme de apărare, regresia, reprimarea, proiecţia, formaţiunea reacţională, raţionalizarea se concretizează într-o cenzurare a energiei libidinale (Tomşa I.,R., 2012, p. 116).

Art-terapia propune un proces global, integrator, în care se încadrează diferite tipuri de activităţi care solicită copilul la nivel psihomotric, cognitiv, afectiv şi social. Se reuşeşte o transpunere transdisciplinară a tot ceea ce se urmăreşte la activităţile de predare şi la terapiile spe-cifice, într-un cadru nou, prietenos, sensibil, mai puţin convenţional.

         Această carte are scopul de a sublinia importanţa elementelor artistice în educarea şi formarea noilor generaţii. Educaţia artistică are un rol important în celelalte ţări din Uniunea Europeană dar în România importanţa educaţiei estetice s-a diminuat considerabil. Pentru că am observat această lacună a învăţământului românesc, am conceput o programă pentru Art-terapie ca disciplină opţională. Am observat efectele pozitive pe care le are asupra comportamentului, personalităţii, activismului şi  psihomotricităţii copiilor tipici şi a celor cu deficienţe mintale. Am utilizat art-terapia ca şi terapie adresată copiilor tipici dar şi celor cu dizabilităţi. Am organizat un experiment care a constat în realizarea unui program saturat de elemente artistice, care a fost aplicat copiilor cu deficienţe mintale, timp de zece luni şi am măsurat evoluţia acestora. Am constatat progrese importante în domeniul psihomotricităţii, al comportamentului, al activismului, al participării în activitate şi o armonizare a personalităţii.

            În ţara noastră terapia prin artă este la început de drum, nu a reuşit să se facă remarcată decât sporadic, în fundaţii, ateliere, cabinete private, aşă că este nevoie de o demonstrare a valenţelor ei în domeniul educaţiei.

Psiholog:

Cristina Eftimie

2 gânduri despre „ART-TERAPIA în educaţia şi recuperarea copilului”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s