Armonie cu copiii, obiceiuri cu armonie

Beneficii ale art-terapiei

Ce este Art-terapia? Art-terapia este o tehnică de care aproape oricine poate beneficia, copii, adolescenţi, adulţi chiar dacă au sau nu aptitudini artistice. Art-terapia se poate aplica unei game extinse de persoane precum şi unei varietăţi mari de probleme: copii cu dizabilităţi, autişti, persoane cu Alzheimer, persoane cu probleme de sănătate mintală, soldaţi eliberaţi din serviciul militar, persoane traumatizate, copii abuzaţi, persoane care suferă de cancer sau seropozitivi, oameni care au supravieţuit diverselor dezastre naturale.

       Art-terapeuţii sunt interesaţi de ceea ce se poate descoperi prin procesul de creaţie, de ce ne poate dezvălui produsul artistic despre noi înşine, dar sunt mai interesaţi să îi ajute pe clienţi să îşi dea seama ce înseamnă arta pentru ei.

       După Freud, efectele art–terapiei sunt (Matei, Popovici ):

  1. Reactualizarea eului;

  2. Identificarea persoanei;

  3. Deconflictualizarea;

  4. Învăţarea simbolurilor culturale;

  5. Reechilibrarea afectivă;

  6. Diferenţierea afectiv-emoţională;

  7. Compensarea unor componente alterate;

  8. Valorificarea de sine prin socializare.

       Art-terapia are diverse întrebuinţări şi destinaţii, dar un singur scop, acela de a exprima, de a elibera şi de a vindeca. De multe ori, pentru a povesti o experienţă traumatizantă, cuvintele nu au niciun sens, sau nu exprimă cu adevărat starea prin care individul a trecut, imaginile însă, au puterea să o sintetizeze, să umple de semnificaţii spaţiul pus la dispoziţie. Noile cercetări în domeniul sănătăţii creierului susţin că terapiile prin joc, dans, muzică sunt esenţiale pentru recuperarea în urma traumelor. Procesul de creaţie artistică nu solicită numai o parte a creierului, ci întregul creier, combinând elemente cognitive, psihomotorii şi afective, fiind benefic pentru educaţie şi echilibrare psihică.

Art-terapia are elemente comune cu alte terapii ca psihoterapia, consilierea sau terapia verbală. Subiectul apelează la terapeut pentru că are unele probleme pe care nu le poate exprima, de care nu se poate elibera, care nu pot ieşi la suprafaţă. Ideea de bază este ca subiectul să conştientizeze că are o problemă, să ştie că este acolo chiar dacă nu o poate defini în cuvinte. Terapeutul cere ca problema să fie ilustrată pe o foaie, îi cere subiectului să încerce să redea grafic frica, durerea, disconfortul pe care le simte. Imaginea favorizează curgerea informaţiei, face povestea să apară. Orice ar desena, subiectul este îndemnat să vorbească. Chiar dacă artterapia este un instrument foarte puternic, cu o mare putere de pătrundere în anumite situaţii, trebuie să conştientizăm că nu vindecă subiectul în urma efectuării unui desen, dar îl angajează într-un proces de creaţie care de-a lungul timpului şi prin repetare, duce la scopul propus.

La baza art-terapiei stau două aspecte: autodescoperirea şi exprimarea sentimentelor. Primul aspect se referă la imaginea pe care o creăm şi care ne ajută, spunându-ne mai multe despre noi înşine. Ne exprimăm prin simboluri, descriindu-ne cine suntem cu adevărat, personalitatea, mediul unic al fiecăruia, mediul cultural, amintirile. Nimic nu este universal, fiinţa umană este unică, noi toţi avem moduri unice de expresie iar art-terapia ajută oamenii să găsească însemnătate în acest lucru. Touşi, cel mai convingător aspect pe care art-terapia îl vizează,  este cum ne putem exprima prin imagini şi simboluri acolo unde cuvintele nu există pentru a povesti despre o pierdere, traumă. Procesul de creaţie este vindecător şi reparator. Procesul de realizare al desenelor, picturilor, sculpturilor din lut, al colajelor, produselor de artizanat este terapeutic, ne face să ne simţim mai bine. Pe de altă parte, folosindu-ne mâinile şi imaginaţia, realizăm obiecte care fac parte din umanitate încă de la începuturile omenirii, scoatem la iveală ceea ce Jung numeşte inconştientul colectiv şi arhetipurile .

Această prezentare necesită JavaScript.

Art-terapeuta Cathy Malchiodi, susţine într-o conferinţă că lucrarea realizată de client reflectă chiar şi măsura în care e prezentă durerea, lucru foarte important, mai ales pentru bolnavii de cancer. Un alt exemplu ar fi legat de reducerea anxietăţii copiilor cu astm prin tehnici specifice art-terapiei. Bolnavii de demenţă sau Alhzeimer, nu pot fi vindecaţi dar prin art-terapie le sunt stimulate funcţiile memoriei, se dezvoltă abilităţi cognitive, prin creativitate se menţine o flexibilitate şi o activitate cerebrală la orice vârstă. Cathy Malchiodi  dă ca exemplu atentatul de la 11 septembrie 2001, din S.U.A., care a afectat populaţia şi care a generat o tra-umă prelungită asupra tuturor, mai ales asupra copiilor. Ea relatează cum toţi copiii alegeau să deseneze tragicul eveniment, alimentat imagis-tic de media. Unii au desenat ambulanţe şi alte mijloace de ajutorare la locul accidentului, sugerând gândirea pozitivă, aceştia recuperându-se mult mai repede dintr-o traumă; alţii au zugrăvit evenimentul ca un dezastru iremediabil, sugerând adâncimea traumei şi negativismul.

Prin procesul de art-terapie, se stimulează comunicarea atunci când subiectului îi este greu să vorbească despre o experienţă traumatică. Când partea verbală a creierului este blocată, prin procesul de creaţie artistică se realizează o comunicare nonverbală, utilizând simţurile, cel tactil, kinestezic, vizual, auditiv. În urma desfăşurării activităţilor de art-terapie, de-a lungul timpului, creăm conexiuni, facem legături şi suntem în final, în stare să vorbim despre acele lucruri. Comparând două grupuri, unul care doar vorbeşte cu terapeutul şi un altul care şi desenează în timp ce vorbeşte, informaţiile venite de la cel de-al doilea grup sunt de două-trei ori mai multe şi mai complexe. Activităţile artistice sunt coordonate de partea dreaptă a creierului iar cele legate de limbaj, de partea stângă, astfel realizându-se o legătură între cele două emisfere cerebrale, o activitate cerebrală totală.

Persoanele cu leziuni cerebrale, sunt ajutate prin art-terapie să dobândească sau să redobândească aptitudinile cognitive şi abilităţile fizi-ce necesare vieţii. Beneficiari ai acestei terapii pot fi copiii cu paralizii cerebrale sau care au suferit diferite accidente, soldaţii întorşi de pe front, marcaţi de traume fizice şi psihice şi multe alte categorii de indivizi. Aceştia sunt ajutaţi să se adapteze/readapteze, să îşi crească stima de sine, să gândească pozitiv, să elimine sentimentele negative, să lupte împotriva traumei şi să devină mai deschişi spre cei din jur.

Pentru copiii cu dizabilităţi, art-terapia este un mijloc de exprimare, li se dă o voce să spună ce au de spus, se construieşte o punte între ei şi realitate, se deschide o cale de a accesa informaţia pe care ei doresc să o transmită .

Lesli Ann Belnavis, un art-terapeut al O.N.G.–ului „The environmental Foundation of Jamaica” consideră că lucrările copiilor nu trebuie să fie interpretate de terapeut, pentru a nu face propriile proiecţii, acestea sunt explicate de copil, în ritmul lui, în modul lui de a vedea lucrurile. Ea justifică succesul acestor metode prin faptul că aceşti copii ajung să ceară, după o vreme, materialele cu care doresc să lucreze, îşi comunică dorinţele, aşteptările, realizează contactul vizual, sunt prezenţi în realitate, interacţionează cu terapeutul .

Deb Shoemaker, un alt art-terapeut american, afirmă că art-terapia este la bază, psihoterapie, dar în loc de a vorbi, se exprimă utilizând materiale din domeniul artelor pentru a-şi exprima emoţiile într-un mod cathartic, elibe-rator, creând obiecte artistice. Arta este una dintre primele modalităţi de expresie ale copiilor, una din primele limbi materne, cu care sunt familiari încă de când sunt sugari, până în jur de 11-12 ani când devin conştienţi de ceea ce desenează, nu mai sunt aşa de spontani şi îşi pierd inte-resul pentru această activitate .

Un alt art-terapeut, Emily R. Johnson din Lousville U.S.A., care lucrează cu copii cu diverse boli grave în spitale, explică cum îi încurajează pe copii să experimenteze, să combine elementele şi culorile aşa cum doresc, să creeze orice îşi imaginează, întrebându-i apoi ce reprezintă, cum ar numi lucrarea, ce amintiri le pro-voacă, dacă există şi o poveste legată de creaţia lor .

Art-terapeutul, Mihai Albu, consideră că art-terapia este o metodă foarte profundă, care sondează adânc în inconştient şi te ajută să explorezi zone pe care de obicei le ascunzi şi nu vrei să le accepţi; creativitatea şi deschiderea pe care cilenţii le activează în atelierul de arttera-pie, în aşa-numitul safe-place, le permite să se schimbe şi odată ieşiţi în lumea reală, să găsească noi modalităţi de a face faţă, de a accepta, de a alege şi de a se adapta la situaţii problematice. El exemplifică prin unul din cele mai profunde procedee, şi anume lucrul cu lutul, care fiind un material foarte maleabil dar şi foarte profund, impune nişte condiţii foarte stricte de lucru şi duce persoana foarte adânc în propriul sine.

„Fiecare avem sunetul nostru, dar din diverse motive, culturale, sociale, economice, personale sau situaţionale, nu ni-l mai auzim si nu ni-l mai cântăm. În cabinetul de art-terapie, în linişte, persoana este slujită, este lăsată să-şi descopere propriul sunet, propria creativitate şi să-şi cânte propriul cântec .”(M. Albu)

Prin art-terapie este susţinută comunicarea copiilor nevorbitori, prin familiarizarea cu reprezentări ale obiectelor de la fotografii, cu un grad mare de concreteţe, la pictograme, care sunt mai schematice, abstracte. Tehnicile de comunicare augmentative şi alternative favorizează exprimarea persoanelor care nu folosesc limbajul verbal, oferind o modalitate structurată dar în acelaşi timp accesibilă tuturor pentru a putea să-şi prezinte părerile, să-şi exprime dorinţele, individualitatea. Prin procesul de simbolizare şi de identificare a caracteristicilor obiectelor din mediu se trece de la uşor la greu, de la concret la abstract şi se ajunge la utilizarea unui sistem de semne şi reprezentări care uşurează existenţa şi favorizează exprimarea persoanelor nevorbitoare. Arta capătă valoarea unui sistem lingvistic cu o simbolistică relativ simplă dar de mare utilitate.

       Astfel, art-terapia ne ajută să facem faţă pierderilor şi traumelor atunci când cuvintele nu pot ajuta, ne îmbunătăţeşte viaţa, reduce depre-sia, îmbunătăţeşte capacitatea de raţionare, reduce stresul, ne ajută să ne simţim bine, poate fi amuzantă, este disponibilă oricui, nu depinde de aptitudini artistice şi nu implică costuri mari. Procesul de creaţie poate fi într-adevăr normalizator, induce starea de bine şi este vindecător.  Artele şi jocul fac parte din fiecare cultură, s-au născut odată cu aceasta şi nu sunt asociate neapărat cu terapia ci cu o stare de normalizare a aspectelor neurologice ale vieţii, aducând sănătate, confort, echilibru şi bucurie.

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s