Armonie cu copiii, obiceiuri cu armonie

Muzicoterapia

 

                   Nimic nu activează  creierul aşa de mult ca şi muzica, afirma Oliver Sacks, doctor în medicină, profesor la Universitatea Columbia, care în lucrarea sa „Musicophilia” examinează puterea muzicii în experienţele individuale ale pacienţilor, muzicieni sau oameni obişnuiţi ce au diverse afecţiuni. El demonstrează nu numai că muzica ocupă mai multe zone ale creierului decât limbajul dar şi că muzica poate calma, organiza şi vindeca. Noile cercetări în domeniul neurologiei au demonstrat existenţa plasticităţii cerebrale şi susţin că stimularea auditivă ajută la realizarea modificărilor adaptative ale creierului, la o refacere mai rapidă după accidente.

                        În urma studiilor efectuate în domeniul muzicoterapiei, profesorul dr. Ioan Bradu Iamandescu, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti a descoperit că muzica simfonică şi de cameră activează creierul în proporţie de 90%, în timp ce muzica uşoară sau tangoul doar în proporţie de 50%. În mod particular, muzica lui Mozart activează 99-100% din scoarţa cerebrală iar muzica barocă imprimă un rimt de activitate ciclică de 8-12 cicli pe secundă, neuronilor, specific numai geniilor. Profesorul recomandă muzica barocă creată de Bach, Handel, Telemann, pentru concentrare şi îmbunătăţirea calităţilor memoriei. El propune Mozzart, Beethoven, Wagner pentru relaxare şi terapie iar Haydn ca şi un rezervor de optimism extraordinar, o baterie care te încarcă. El afirmă că ritmul trezeşte instinctele, emoţiile iar armonia, inteligenţa. El consideră că „Bolero”-ul lui Ravel, este exemplul de muzică completă: are un ritm obsedant, este melodic şi are o orchestraţie care creşte progresiv. Acesta este exemplul de muzică în care se găsesc toate cele trei trăsături esenţiale. 

instrumente

                              Muzica are efecte analgezice pentru persoanele supuse unor operaţii, lucru demonstrat cu ajutorul unor aparate care înregistrează durerea. Muzicoterapia susţine atenţia copiilor cu autism şi ADHD precum şi a persoanelor cu Alzheimer, consolidându-le aptitudinile sociale, crescând concentrarea, reducând hiperactivi-tatea. Muzicoterapia ajută copiii cu ADHD să se concentreze la ceea ce fac şi pentru că nu prezintă o ameninţare îi face sa fie mai deschişi în a lucra cu terapeutul. Exerciţiile ritmice îmbunătăţesc concentrarea atenţiei, controlul motor şi aptitudinile intelectuale.  Muzica furnizează structură, muzica este ritm, ritmul este structură şi structura este liniştitoare pentru un creier cu ADHD care se chinuie să se stabilizeze pe o direcţie. Muzica există în timp cu un început clar, mijloc şi sfârsit, afirmă Kirsten Hutchinson, art-terapeut american.

                     Muzica stimulează realizarea sinapselor. În urma cercetărilor s-a demonstrat că muzica plăcută duce la creştetea nivelului de dopamină din creier, acest neurotransmiţător fiind responsabil de reglarea atenţiei, memoriei şi motivaţiei; dopamina are nivel scăzut la pacienţii cu ADHD. Sunetele duc la eliberarea de endorfine şi scăderea nivelului de serotonină. Aceasta duce la calmarea automată a copilului, la o stare de bine, la plăcerea în activitatea desfăşurată, la creşterea stimei de sine, conform doctorului Oliver Sacks. Se ştie că muzicienii au cel mai dezvoltat corp calos, în creier, acesta fiind responsabil de legătura dintre emisfera stângă şi emisfera dreaptă a creierului. Pe primul loc sunt toboşarii care au nevoie de o coordonare pentru ambele mâini şi picioare, iar pe locul doi sunt pianiştii care au nevoie de o coordonare a ambelor mâni. Muzica împarte procesele neuronale cu alte procese cognitive, afirmă Patti Catalano, un neurolog şi muzico-terapeut american. Prin stimularea muzicală a creierului se observă ridicarea lobilor drept şi stâng. Scopul muzicoterapiei este să crească aceşti muşchi activaţi ai creierului care în timp să susţină activitatea globală.

percutie-3

                       Muzica înseamnă socializare, copiii învaţă să asculte, să îşi aştepte rândul, să colaboreze, să anticipeze schimbările, să perceapă detaliile aşa cum nu ar face-o în altă activitate. Muzica este utilizată cu succes şi în predarea limbilor străine. Cei mai buni vorbitori de limbi străine sunt cei cu predispoziţii muzicale. Cântecele devin un important instrument pentru învăţarea limbilor străine. Ideea utilizării muzicii în cadrul orelor de limbi străine capătă o atenţie din ce în ce mai mare din partea profesorilor de limbă şi din partea cercetătorilor. Cele mai importante considerente care stau la baza implementării acestei metode de învăţare a limbilor străine constă în facilitarea memorizării, consolidarea vocabularului, exersarea implicită a pronunţiei, învăţarea de structuri lingvistice prin utilizarea repetitivă a cântecelor, motivarea elevilor prin implicare emoţională .

                   Pe lângă aspectele menţionate, metoda de lucru prezentată susţine îmbunătăţirea abilităţilor de ascultare, de cooperare, influenţează comportamentul şi emoţiile şi are un efect benefic asupra motivaţiei. Un argument foarte important este reprezentat de componenta emoţională pe care cântecele o imprimă oricărui tip de predare. Este cunoscut faptul că cele mai bune rezultate se obţin într-un cadru de învăţare relaxat, cu un nivel minim de anxietate şi unul maxim de stimulare a motivaţiei, atunci cu siguranţă nefiind exagerată importanţa rolului pe care îl ocupă muzica. Prin utilizarea muzicii în predare, profesorul reuşeşte să le creeze elevilor o stare afectivă pozitivă.

         Muzicoterapia contribuie la atingerea obiectivelor din diverse paliere ale dezvoltării copiilor cu nevoi speciale. Astfel este stimulată comunicarea verbală şi nonverbală prin interpretarea vocală sau instrumentală a cântecelor şi repetarea versurilor. Realizarea gesturilor şi mimica vizează dezvoltarea psihomotricităţii, aceasta fiind antrenată şi prin mânuirea instrumentelor. Se dobândesc noi cunoştinţe prin integrarea textului cântecului şi se dezvoltă aptitudini sociale şi de cooperare prin realizarea contactului vizual, prin schimbul de replici. Se învaţă modele comportamentale prin diverse ipostaze stipulate de cântec. Elevii sunt stimulaţi emoţional prin descoperirea şi manifestarea emoţiilor în diferite contexte. Muzico-terapia le creşte copiilor stima de sine, ei participă la activităţi distractive, antrenante, din plăcere, când de fapt muncesc din greu, dezvoltându-şi abilităţile.

 

Psiholog: Cristina Eftimie

 

2 gânduri despre „Muzicoterapia”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s