Armonie cu copiii, Relaţii armonioase

O perioada neagra pentru unele mame- Depresia postpartum

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

Depresia postpartum sau postnatala este un subiect prea putin abordat in tara noastra si aproape deloc bagat in seama. Am auzit destule femei care spuneau ca nu au fost crezute ca se simt rau, nici chiar de cei apropiati.

Incidenta depresiei postpartum la femei este de 1 la 10 pana la 1 la 7 dintre proaspetele mamici si/sau chiar a doua oara mamici; adica 1 din 7 femei nu au doar cunosctuele baby blues- melancolie si tristete ci trec prin episoade mai mult sau mai putin severe de depresie.

Societatea noastra in general educa fetitele sa aibe grija de bebelusii de jucarie, sa le schimbe scutecele, sa ii hraneasca, sa le spele hainele si fetitele gasesc timp pe parcursul zilei sa faca toate aceste lucruri….doar ca papusa poate fi aruncata intr-un colt atunci cand se plictisesc de ea. Mai tarziu cand mai cresc, fetitele admira bebelusii din carucioare si se gandesc ca odata vor avea si ele un bebelus al lor. Totul este zugravit frumos cu roz sau albastru-pal si pare o etapa minunata.

Poate ca de multe ori este asa, dar exista si cazuri, si am intalni cateva…..in care situatia nu sta in felul acesta.

In plus imaginea parentajului nu este completa, mass-media prezinta doar partea frumoasa, nu si cea grea sau foarte grea. Faptul ca multe mame nu vorbesc despre aceasta le face sa creada, pe cele carora le este greu, ca sunt incapabile de a fi mame, ca nu fac o treaba buna, ca ceva nu este in regula cu ele, ca nu vor reusi….si de aici este un pas foarte mic pana la depresie.

Acestea dintre noi, se simt vinovate, izolate, singure, confuze si rusinate. Nu vorbesc despre sentimentele lor pentru ca nu cred ca altcineva s-a mai simtit la fel, considera ca nu trebuia sa fac copii, se simt rele.

Dintre simptomele care ar trebui sa traga un semnal de alarma putem aminti: depresie, oboseala, sentimente de vina, tulburari de somn, inadecvare, iritabilitate, anxietate acuta, pierderea apetitului, frica de a ramane singura cu bebelusul, frica pentru bunastarea bebelusului- moarte subita, frica pt sanatatea fizica si integritatea lor psihica, ostilitate fata de partener, plans frecvent si fara motiv, pierdera capacitatii de a se bucura sau de a rade, atacuri de panica, sentimente de izolare, lipsa de incredere, tendinte suicidare, afectarea memoriei, lipsa entuziasmului, tentatia de a rani copilul, pierderea libidoului, paranoia, indiferenta, lipsa atasamentului fata de copil, disperare, sentimentul de captivitate, dificultati de concentrare.

 

Psihiatrii au grupat afectiunile mentale care pot urma nasterii, in 5 grupe: reactii de stress, tulburari anxioase, depresie, tulburari ale relatiei mama-sugar, psihoza puerperala.

Reactiile de stres intra in categoria de stres posttraumatic, femeia sufera mai multe interventii de mai multe tipuri, schimbarile sunt rapide si adaptarea trebuie sa tina pasul.

Tulburarile anxioase cuprind panica puerperala- (anxietate mare cand se confrunta cu necesitatile de ingrijire ale copilului, mic si fragil), sindromul fricii de moarte in patut (isi trezesc frecvent copilul pentru a vedea daca mai respira), anxietate generalizata (ca bebelusul ar putea avea boli, ca se ineaca la spalat), fobia fata de copil (evitarea de a atinge copilul, atingerea minimala doar pentru satisfacerea necesitatilor).

Depresia dupa nastere este similara  clinic cu orice depresie: disforie, anxietate, iritabilitate, tensiune, autorepros, pesimism, idei suicidare, taciturnitate, izolare, pierderea vitalitatii, autoneglijare, esecul rolului, anorexie, insomnie, afectarea activitatii mentale. Se observa mai mult in studii decat in consultatii medicale, cu alte cuvinte nu este observata la timp.

Tulburarile relatiei mama-sugar se refera la o lipsa dureroasa de sentimente materne, anxietate, obsesii, iritabilitate, ostilitate, impulsuri agresive, idei patologice, respingere manifesta cu patru grade de severitate: intarzierea raspunsului maternal (absenta sentimentelor, rusine), respingerea (dorinta secreta ca bebeusul sa dispara, sa moara,  il da unei rude sa il ingrijeasca, sau in plasament), ostilitatea (furia fara de copil, tipat, remarci rautacioase, scuturarea copilului, impulsul de a-l tranti), abuzul (scuturat, lovit, musacturi, arsuri, rasucirea membrelor, otravire, asfixiere, infometare).

Psihoza puerperala este o boala forte grava care se manifesta prin manie, psihoza depresiva sau psihoza atipica. Cele cu manie sunt vorbarete, hiperactive, dezinhibate, cele cu psihoza depresiva au delir, stari de confuzie, stupoare. Cele atipice au in plus perplexitate, confuzie, halucinatii, tulburari de gandire.

Suna socant, dar este foarte adevarat, DPP- depresia postpartum este o boala grava si putine mame sunt informate ca ea exista.

Dintre cauze:

  • Pe de o parte ar fi doliul postnatal in care femeia plange intr-un fel pierderea sarcinii, a copilului din ea. Ea mai plange pierderea identitatii dinainte, dintr-o data este mama, poarta responsabilitatea pentru un bebelus mic si fragil, total dependent de ea, nu mai merge la serviciu, nu mai poarta tocuri, corpul ei s-a schimbat radical. Se pare ca pentru femeile de cariera aceasta tranzitie este mai greu de acceptat.
  • Lipsa de somn, pierdera energiei si epuizarea extrema;
  • Schimbarea brusca a rutinei;
  • Pe de alta parte relatia dintre soti s-a schimbat, copilul este pe primul loc pentru fiecare dintre ei, nu isi mai acorda timp si afectiune, apar certuri frecvente.
  • Apoi ar fi copilul interior, relatia mamei cu parintii, amintiri dureroase din copilarie, lucruri ramase nerezolvate, traume care pe fondul vulnerabilitatii acum ies la iveala;
  • Predispozitia pentru depresie a unor femei;
  • Dezechilibrul hormonal, care este real pentru orice femeie care a nascut;
  • Mitul maternajului perfect alimentat de mass-media cu mame zambitoare, frumoase si bebelusi dolofani si imaculati. Nu este asa in realitate, dar noi la asta ne asteptam.
  • Atitudinea societatii, critica astfel ca mamele nu recunosc ca le este greu pentru a nu fi judecate;
  • Influenta parintior- care au uitat ca si ei au fost isterici si s-au crizat, au plans si au tipat, au avut momente in care nu s-au descurcat si au dat-o in bara. Nerecunoscand ca si ei au trecut prin momente grele isi invalideaza copiii si le pun in carca si mai multa vinovatie. Aici intra si comentarii rautacioase din partea apropiatilor, cum ca nu ar fi mame bune, ca nu fac, nu stiu destul, care pe fondul oboselii si al anxietatii amplifica simptomele.
  • Lipsa completa de experienta intr-ale bebelusilor, mai ales la primul copil.

Cateva sfaturi care ar putea ajuta:

  • Dormi cat de mult poti, privarea de somn este o forma de tortura care angreneaza furia, iritabilitatea, ostilitatea !
  • Mancare buna, satioasa, sanatoasa, mese regulate;
  • Cere ajutor!
  • Lasa copilul cu cineva de incredere cateva ore, din cand in cand si iesi din casa!
  • Invata si foloseste tehnici de relaxare!
  • Scrie ce simti, tine un jurnal! Te va ajuta sa descarci tensinile din zilele proaste dar sa iti amintesti ca ai avut si zile bune;
  • Nu-ti fie rusine sa recunosti ca nu mai poti, ca ai nevoie de o pauza!
  • Evita excesele de substante- cafea, medicamente, alcool.
  • Vorbeste cu cineva despre ceea ce traiesti – preferabil un psihoterapeut, s-ar putea ca cei din jur sa nu fie pregatiti sa auda ce ai de spus!
  • Nu incerca sa te ridici la nivelul unor asteptari false, foarte inalte si nu te compara cu mame care nu au trecut prin asa ceva si care s-au adaptat usor la rolul lor! Suntem diferite.
  • Nu primi musafiri decat daca vrei si poti sa faci fata! Cei care vin pot ajuta, sa aduca mancare, sa iti spele vasele, sa faca cumparaturi mici pentru tine, sa stea cu copilul pana faci un dus.
  • Nu refuza medicatia daca iti este recomandata!
  • Vorbeste cu alte femei care au trecut prin aceasta! Vei vedea ca nu esti singura care a trait asa ceva.
  • Poarta-te frumos cu tine insati, cu grija si compasiune, vorbeste-ti frumos chiar daca gresesti, ingrijeste-ti corpul (spala-te, machiaza-te, epileaza-te, fa-ti maniciura)! Ajuta mult sa nu vezi in oglinda o epava ci o persoana cat de cat placuta.

 

Unele femei isi revin din depresie abia dupa ce viata reintra pe fagasul stiut de ele, reintoarcerea la munca si angajarea unor bone sau integrarea copiilor la cresa si gradinita. E atat de bine sa redevii “tu” si sa nu fi doar mama sau sotia cuiva. Si totusi sentimentele de vina persista timp indelungat, pentru ca nu s-au bucurat suficient de perioada aceea, de exemplu.

Cele care sunt constiente de ceea ce li se intampla se lupta cu starile lor si incearca sa faca lucrurile bine, se mobilizeaza atat cat pot sa ofere ingrijire si atentie copilului. Unor femei li se par infricosatoare trairile pe care le au in aceasta perioada. Se simt rupte in doua, parca au doua personalitati diferite, una in care sunt complet date peste cap de emotiile negative iar alta in care isi doresc sa fie  mame bune si le este foarte teama ca nu sunt.

Ar fi de mare ajutor daca s-ar lua in considerare anumite aspect legate de aceasta boala. DPP ar trebui recunoscuta ca boala specifica in urma aducerii pe lume a unui copil, exista risc de a dezvolta DPP daca mama a avut istoric de depresie.

Mamele cu DPP nu sunt slabe sau incapabile de iubire, sunt pur si simplu bolnave, sufera. Terapia ajuta dar trebuie sa recunoasca diagnosticul si sa se focuseze atat pe stabilizarea persoanei in viata ei cat si pe rezolvarea unor probleme din copilarie care acum au fost exacerbate. Faptul ca mamei i se spune care este cauza gandurilor si al comportamentelor ei, ridica o mare greutate de pe umerii ei si capata speranta ca lucrurile pot sa intre pe un fagas normal la un moment dat.

Faptul ca in anumite faze ale bolii mama crede ca si-ar putea rani copilul este absolut tulburator, dar, din pacate foarte adevarat si arata gravitatea acestei boli. Daca sunt aproape oameni specializati care sa asculte si sa sprijine mama si copilul, ca si o unitate, femeile in aceasta situatie  ar avea mai multa incredere, deschidere si  implicit ajutor in vindecare. In general ele nu vorbesc despre acest lucru, le este frica si rusine.

Atentia celor din jur nu se mai indreapta inspre mame, mai deloc. Toata lumea se uita doar la copil. Cadre medicale, familie, prieteni sunt absorbiti de cum ii merge copilului dar n-o intreaba si pe mama ce “mai e in sufletul ei”. Caderea aceasta e cam de sus, daca pe parcursul sarcinii era bagata in seama des, acum brusc nimeni nu mai este curios de cum ii merge. Acest lucru afecteaza si mai mult stima de sine si asa tamponata a proaspetei mamici. Cei din jur ar trebui sa inteleaga ca unitatea mama-copil este foarte importanata, bunastarea copilului este legata de bunastarea mamei.

Ca si femei, cred ca ar trebui sa invatam niste lucruri inainte de a deveni mame!

Sa invatam sa impartim.  Sa invatam sa oferim fara sa primim nimic in schimb. Sa fim pregatite sa purtam responsabilitatea totala a unei alte vieti. Sa fim  pregatite pentru  a fi solicitate tot timpul. Sa ne luam  viata cate o zi pe rand; daca avem o zi proasta sa n-o lasam sa ne-o strice pe urmatoarea.

 

 

Si in final:

Multe femei trec prin aceasta perioada  si multora le este greu. Nu esti defecta sau incapabila de a fi o mama buna daca si tie iti este greu. Fa ce poti  tu in situatia actuala! Nu fi perfecta! Nu exista perfectiune. Si …..sigur, sigur….esti cea mai buna mama pentru puiul tau!

 

Daca crezi ca ai DPP, cere ajutor specializat!

Recomand si cartea “Acasa nu te aude nimeni” de Cara Aiken, care mi-a servit ca si sursa de inspiratie pentru scrierea acestui articol.

 

Psiholog,

Cristina Eftimie

 

 

 

 

Sursa imagini:

https://www.google.com/search?q=depresia&client=firefox-b-ab&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwibr7Tf1e_eAhVG2SwKHeTRBvQQ_AUIDigB&biw=1440&bih=786#imgrc=KxzXeRrkWa–LM:https://www.google.com/search?q=depresia&client=firefox-b-ab&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwibr7Tf1e_eAhVG2SwKHeTRBvQQ_AUIDigB&biw=1440&bih=786#imgrc=Ni6d7KOuqdSguM:https://www.google.com/search?client=firefox-b-ab&biw=1440&bih=786&tbm=isch&sa=1&ei=Tab6W9CwJo2xrgSU-biYDQ&q=depresia+postpartum&oq=depresia+postpartum&gs_l=img.3..35i39k1.499954.503526.0.504036.13.12.1.0.0.0.145.1299.5j7.12.0….0…1.1.64.img..0.13.1297…0i30k1j0i8i30k1j0i24k1j0i10i24k1.0.HhyqWsLLg98#imgrc=6pgNtZF9Q900jM:https://www.google.com/search?q=depresia&client=firefox-b-ab&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwibr7Tf1e_eAhVG2SwKHeTRBvQQ_AUIDigB&biw=1440&bih=786#imgrc=wQYrLlvXQwDz_M:https://www.google.com/search?q=depresia&client=firefox-b-ab&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwibr7Tf1e_eAhVG2SwKHeTRBvQQ_AUIDigB&biw=1440&bih=786#imgrc=4fRMmiFFMoa_rM:https://www.google.com/search?q=depresia&client=firefox-b-ab&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwibr7Tf1e_eAhVG2SwKHeTRBvQQ_AUIDigB&biw=1440&bih=786#imgrc=KkXYVQfPLXTZqM:https://www.google.com/search?q=depresia&client=firefox-b-ab&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwibr7Tf1e_eAhVG2SwKHeTRBvQQ_AUIDigB&biw=1440&bih=786#imgdii=uB-aULh9qogxuM:&imgrc=PqtveeojrPEWAM:https://www.google.com/search?q=depresia&client=firefox-b-ab&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwibr7Tf1e_eAhVG2SwKHeTRBvQQ_AUIDigB&biw=1440&bih=786#imgrc=y8gfZ5SLVEkVbM:https://www.google.com/search?q=depresia&client=firefox-b-ab&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwibr7Tf1e_eAhVG2SwKHeTRBvQQ_AUIDigB&biw=1440&bih=786#imgrc=dBLWoxLTFg6nbM:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s