Armonie cu copiii, Relaţii armonioase

Tineti-va copiii in brate atat cat vor ei, nu vor sta acolo pana fac 18 ani!

Sunt sigura ca vor fi destui care nu vor fi de acord cu mine dar in urma observatiilor, experientei si a lecturilor in domeniu am ajuns la concluzia ca este fooooooarte important pentru sanatatea  emotionala a copiilor sa fie tinuti aproape, in brate- chiar, de parintii lor.

Stiu ca e greu sa gatesti cu o mana, sa mananci stand in picioare si cu o singura mana si de facut alte treburi prin casa, nu mai zic….

Nu demult, mai precis in urma cu o generatie….ca sa nu spun ca inainte era si mai si….se spunea sa nu tii copiii in brate prea mult ca se obisnuiesc si devin rasfatati. Normal ca se obisnuiesc. Unde e mai bine decat la mama in brate?

Dar totusi, rasfatul inseamna lipsa de reguli si limite, inseamna inconsecventa in raportarea la copil a adultilor si nici intr-un caz un exces de afectiune.

A tine copilul in brate inseamna a-i arata ca esti atent la el si la nevoia lui de a-ti fi aproape. Inseamna a-i arata ce e mai sus de inaltimea lui, continutul unei etajere sau al oalelor de pe aragaz, de exemplu. Insemna a fi la un nivel cu tine, a se simti important, vazut, aproape. Inseamna ca poate sa isi lipeasca fata de a ta si sa iti inlatuie gatul. Inseamna sa ii validezi trairile si sa ii spui ca esti acolo cand e furios, plictisit, somnoros sau cand ii e frica. Inseamna sa ii arati ca il iubesti.

Daca ii satisfaci nevoia propt, se linsteste, devine vesel- starea naturala a copilului si poti sa il lasi din nou si sa iti reiei ceea ce faceai. Da, uneori sunt zile cand nu se simt bine si au nevoie de muuuulta atentie si confort din partea adultului. Conteaza mult sa ii ascultam si sa le vedem nevoile.

 

 

Fiecare parinte isi iubeste copilul, sau asa ar trebui, dar nu fiecare copil stie ca este iubit. De ce nu stie? Pentru ca nu stim sa le aratam acest lucru, de multe ori. Un copil care nu se simte iubit (chiar daca este), va deveni un adult cu probleme de relationare, un adult care nu va considera ca merita atentie, afectiune, care nu va crede ca e valoros si nu va sti cum sa iubeasca.

Din cauza relationarii defectuoase parinte-copil atasamentul care se formeaza este fie evitant, fie anxios, si nu unul sanatos, securizant. Bowlby dezbate mult acest subiect si chiar considera atasamentul insecurizant ca fiind cauza unor afectiuni mentale ale viitorului adult.

Sa fim deci aproape de copiii nostri, prezenti langa ei si pentru ei, sa le acordam intreaga atentie si toata dragostea pe care o merita din plin…si da, sa ii tinem in brate atunci cand au nevoie si o cer!

Va asigur ca la un moment dat, vor creste si vor cauta compania prietenilor si nu  vor  mai dori sa stea agatati de parinti…si atunci veti vedea ca timpul a trecut repede…..

 

Psiholog,

Cristina Eftimie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s