Armonie cu copiii, obiceiuri cu armonie

Doliul prin ochi de copil

 

V-ati gândit vreodată că acum 20-30 de ani nu îsi făceau oamenii atâtea griji că îsi traumatizează copilul transportându-l la tot felul de evenimente, si mai ales înmormantari. Tin minte multe dintre aceste evenimente chiar dacă aveam putini ani, eram pe la gradinită. Sincer mie îmi placea, că acolo ne întalneam cu alti copii, adusi si ei de părinti si bunici si ne jucam, alergam, făceam tot felul de trăznăi, că eram multi si greu de supravegheat si mai rontăiam câte ceva, era tot timpul si ceva de mancare si era amuzant asa la gramada. Despre moarte stiam, nu ni se ascundeau aspecte, ma gândesc acum chiar că poate ca eram prea expusi…si ca si copii curiosi mergeam să vedem se se petrece înăuntru, mai ales că atunci aceste ritualuri aveau loc acasă.

A urmat o perioadă în care părintii au evitat să îsi expună copiii la această etapa din ciclul existentei si îi tineau izolati de eveniment. Era cam greu cu explicatiile cand cineva drag disparea pur si simplu. Nu stiau nici cum să le spună si nici ce să le spună copiilor si preferau sa ii ferească de vederea mortii. Mai mult, copiii uneori primeau explicatii diferite de la persoane diferite si nu mai stiau ce sa creadă, ceea ce îi bulversa mai mult. Unii pot să spună că cel ce a murit a mers în rai/iad, sau că a plecat într-o călătorie, sau că a urcat la cer, sau că e în pământ. Ce să mai creadă bietul copil?

Moartea face si ea parte din existentă, oameni si animale mor tot timpul. Cum le explicam oare acest lucru copiilor?

Nu spun că una sau alta din variantele de mai sus, este bună. Cred că un echilibru si putină chibzuintă sunt de dorit totusi.

În prima varianta mi se pare  că era prea directă expunerea în fata mortii si stiu cazuri care au dezvoltat reactii fiziologice de rău la mirosul de lumânări, tămâie si la alte  mirosuri specifice asociate evenimentului înmormântării. Pe de altă parte eu ca si copil îmi înmormântam animalele de companie, le făceam plăci funerare si le duceam flori. Târziu mi-am dat seama ca eu imi trăiam acel doliu într-un mod natural, imitativ a ceea ce vedeam că se întâmpla in jur.

Pe de altă parte, izolarea copiilor de eveniment îi tine într-un glob de sticlă, le ascunde de fapt realitatea mortii, iar când o descoperă pe cont propriu o fac cum se nimereste, poate fi socant si răscolitor. Se întâmpla foarte des ca unii copii să nu îsi facă doliul după moartea cuiva drag sau chiar a unui animalut de companie pentru că adultii nu stiu că este important să se ocupe de copil în acele momente. Ei zic de obicei că cei mici vor uita de bunicul, de cătel sau de pisică…care a plecat departe si de fapt nu se întâmpla asa. În general acest lucru rămâne nerezolvat si iese la iveală la un moment dat. În plus, copiii ajung să îsi facă griji mari că îsi vor pierde părintii sau alte persoane dragi din jur si dezvoltă tot felul de frici care apar peste problema de bază, frica de moarte. Unii pot fi anxiosi si nu se mai separa e parinti, altii nu mai dorm sau refuză activităti care înainte le plăceau.

“Moartea este un concept înfricosător. Copiii dezvoltă o întelegere a mortii cam în acelasi timp în care descoperă că unele lucruri sunt reversibile si altele nu.”

doliu 2

 

La întrebarea părintilor după un deces, cât de mult să îi implice pe copii în ritualurile si adunările familale, psihologul Lwrence J. Cohen ne dă un răspuns foarte echilibrat. “Este normal ca si copiii să aibă o supapă de eliberare a mâhnirii dar să nu îi inundăm totusi cu anxietate. Cel mai important este să alegem împreună cu copilul. Nouă nu ni se dădea de ales când eram mici. Poate că am fost fortati să mergem la o înmormântare sau poate că  uneori nu ni s-a permis să mergem la una la care am fi vrut. Copiii îsi doresc să aibă si ei ceva de spus. Copiii din familiile îndoliate au nevoie de un prieten sau de o rudă neîndoliată care să fie cu ei, cineva care să-i asculte fără să fie el însusi coplesit de durerea pierderii, și care să îi poată duce afară, la joaca, daca asta vor ei sa facă.”

Copiii folosesc jocul pentru a găsi un rost lucrurilor pe care nu le înteleg foarte bine, ca moartea, mâhnirea, pierderea. Ei vor să joace jocuri în care oamenii mor și revin înapoi la viată. “Acestea sunt impulsuri sănătoase de a încerca să dea un sens unui lucru atât de derutant.” Se recomnadă să nu interzicem aceste jocuri si povesti pentru că îi privăm pe copii de cea mai bună metodă de adaptare. Faptul că personajele mor si revin la viată “este modul lor de a face fată dureroasei realităti că moartea este definitivă.”

Personal, as spune că si credintele religioase ajută pentru că dau anumite explicatii, doar că  recomand să fie date cu moderatie aceste explicatii, de genul: noi în credinta noastră considerăm că trupul merge în pământ  si sufletul în cer, altii cred poate altceva si în functie de vârsta copilului se pot da si alte variante. Nu as vrea să fim limitativi. Copilul trebuie să stie că oameni diferiti cred lucruri diferite.

În următoarele două articole voi prezenta două povesti care îi pot ajuta pe copii să îsi facă doliul.

 

Psiholog: Cristina Eftimie

 

Bibliografie: “Retete împotriva  îngrijorării. O abordare prin joc a anxietătii sii fricii copiilor” – Lawrence Cohen

Imagini:

https://www.google.com/search?q=doliu+copil&client=firefox-b-d&tbm=isch&tbs=rimg:CaNyO6dm-dF8IjgTRvDrsXBI6YY3wPXCQtJ_1DFSLPjnDZjZVBWE8TEDrzKuCP4W9lrLCvD5UiY5ZrPs8DF7d-PvMHCoSCRNG8OuxcEjpEfH0LBal_1Of_1KhIJhjfA9cJC0n8RNrFyYJJ3gWEqEgkMVIs-OcNmNhEIO-HYdWzihSoSCVUFYTxMQOvMEUP67rJLL-dFKhIJq4I_1hb2WssIRw6OLEm-nLLQqEgm8PlSJjlms-xGY-nf99LadCyoSCTwMXt34-8wcETteBI4a_19ml&tbo=u&sa=X&ved=2ahUKEwjv0PT9ib7hAhUS36QKHX6nA50Q9C96BAgBEBs&biw=1440&bih=786&dpr=1

https://www.google.com/search?q=doliu&client=firefox-b-d&tbm=isch&source=iu&ictx=1&fir=piQDLwFXcKnV9M%253A%252CIB1F84xLW6uzDM%252C_&vet=1&usg=AI4_-kQGx60X7i9cCGQ2cCtuuCuY4XpQWA&sa=X&ved=2ahUKEwjH6_qh677hAhWimIsKHYH9DJcQ9QEwC3oECAcQGg#imgdii=XjPZ_xnyQnHdTM:&imgrc=piQDLwFXcKnV9M:&vet=1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s