obiceiuri cu armonie, Relaţii armonioase

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Articol publicat în Revista 7 Aprilie

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea – Revista de Sănătate 7Aprilie.ro

Reamintim că principalele categorii de valori după care ne ghidăm în viață sunt: înțelepciunea, curajul, umanitatea, justiția, cumpătarea și transcendența.

Curajul cuprinde: vitejia, onestitatea, perseverența și avântul. Manifestarea curajului ne ajută să ne exercităm voința și să facem față piedicilor din viață.

Astăzi discutăm despre onestitate. Să fii onest cere curaj, aș spune mult curaj. Onestitate înseamnă să fim sinceri față de noi înșine și față de ceilalți și să ne asumăm reacțiile și apoi responsabilitățile pentru acțiunile noastre.

Onestitate înseamnă să fim sinceri, să spunem adevărul și în sens extins să ne prezentăm într-un mod autentic, simplu, fără pretenții.

Putem să ne întrebăm, fiecare pe noi înșine, dacă suntem persoane integre  dacă suntem cine spunem că suntem, dacă masca socială coincide cu realitatea eu-lui nostru. Umbre avem toți, dar depinde ce sau cine domină, dacă spunem una și facem alta sau dacă reușim să menținem un echilibru. Oare cum acționăm în mod constant în domeniile vieții noastre? Suntem într-un anumit fel în societate și complet diferiți în familie? Încercăm să păstrăm o constanță în ceea ce suntem? Cât de onești suntem față de noi înșine? Toate acestea sunt întrebări care ne ajută să ne analizăm puțin, să vedem apoi care sunt presiunile, de unde vin ele și cum ajungem să ne punem măști.

Și acum pe partea cealaltă, dacă suntem foarte sinceri, nu avem deseori neplăceri? Avem curajul să îi spunem unui șef că este abuziv, dacă job-ul nostru depinde de el? Ce facem cu masca socială? Când o dăm jos? Adunăm frustrări? Ce facem cu ele?

Se pare că există situații în care nu suntem foarte simpatici dacă spunem “verde în față”, mai ales unui superior. Și atunci ce facem? Cum putem să ne păstrăm valoarea noastră de preț, onestitatea? Și cum facem pace cu noi înșine, pentru a nu avea acea discordanță între masca de serviciu și fața de acasă?

Cred că există multe slujbe, din păcate poate o majoritate, în care presiunea este mare și ca să reziști, faci ce se cere și ești cum se cere. Acesta este compromisul și cred că mulți facem compromisuri chiar dacă sunt momente în care simțim umilință sau ni se refuză dreptul de a ne apăra. Dacă devenim conștienți de acestea și de frustrările care se adună, e important să vorbim, să fim onești cu noi și poate cu cineva care ne ascultă, să le scoatem în afara nostră. Este un exercițiu util pentru starea noastră de bine, de liniștire și de acord cu noi înșine. Exersând această auto-observație, putem apoi să ne păstrăm mai rezervați și în relațiile abuzive și să luăm distanță.

Onestitatea ca valoare implică reprezentarea cu exactitate a stărilor noastre interne, a intențiilor și a angajamentelor noastre, atât în public cât și în privat. Forța onestității este adesea legată de concordanța de sine, măsura în care obiectivele noastre reprezintă cu exactitate interesele și valorile implicite. E o situație în care trebuie să cântărim și să ne întrebăm pe noi înșine, cu maximă sinceritate: Ce este cu adevărat important pentru noi?

Rezultatele cercetărilor privind avantajele  onestității ca valoare de referință arată că  oamenii cinstiți sunt de obicei priviți ca de încredere, ceea ce contribuie la relații sănătoase și pozitive. Onestitatea este legată cu mare precizie de obiectivele noastre, care reflectă adevăratele valori și interese care ne ghidează. Forța onestității ne permite o auto-evaluare mai exactă a competențelor și motivațiilor noastre.

Cum ne putem explora această valoare?

Ne putem gândi la modul în care am folosit onestitatea în trecut, în viața de zi cu zi și în perioadele speciale sau critice. Pentru a ne observa mai bine putem să ne întrebăm fiecare dintre noi cât de bine ne onorăm angajamentele, acordurile, responsabilitățile și ce compromisuri facem în relațiile personale și profesionale?

Cât de des evităm să ne asumăm vinovăția, invocând scuze, blamând, minimalizând sau raționalizând? Suntem conștienți de aceste procese când se întâmplă?

Cine reprezintă pentru noi un model de onestitate? Cum ne-am putea îmbunătăți sau crește gradul de manifestare a onestității noastre față de ceilalți?

Dacă dorim să devenim mai onești, dacă simțim că suntem discordanți și dorim să fim mai în acord cu noi înșine putem încerca câteva exerciții:

Când ni se cere o părere cinstită, o putem oferi, sincer, dar avem ca sugestie, să fie împachetată frumos, cu o doză de bunătate, poate de compasiune, de validare. E important să dăm un feedback constructiv, direct și autentic dar să nu fim cruzi.

Când avem întâlniri de lucru și vorbim cu colegii de muncă, putem experimenta setându-ne un mod de a vorbi direct, clar și specific.

Putem încerca să fim mai sinceri cu noi înșine, să ne gândim la o dificultate sau un viciu pe care îl avem, să ne gândim la lupta pe care o ducem câteodată pentru a-l ține în frâu. Ne putem trata cu compasiune, cu înțelegere, cu bunătate și să evităm să ne autoblamăm. E important să fim sinceri dar să nu fim răi cu noi înșine. Relația cu noi înșine este cea mai lungă relație pe care o vom avea vreodată cu cineva.

Onestitatea traspare și prin respectarea angajamentelor în toate relațiile noastre. Atunci când promitem ceva sau când ne-am luat un angajament, este important să ne ținem de el.

Putem să ne exprimăm în scris legat de o problemă a comunității care poate că nu a fost abordată direct și sincer. Putem să ne împărtășim scrisul cu alți care aleg să se exprime în același mod, să publicăm, să diseminăm informația, să disecăm împreună problema.

Personal consider că e important să fim onești cu noi înșine, înainte de toate, dacă ne păcălim singuri, suntem primii care ne facem rău. În al doilea rând, putem fi onești cu oamenii din jurul nostru, avem posibilitatea să testăm această valoare cu fiecare om pe care îl cunoaștem și apoi decidem care sunt zonele în care este mai prudent să fim rezervați pentru a nu ne face rău. Nu înseamnă să nu fim onești, în aceste cazuri ci să luăm distanță pentru a ne proteja. Nu toți oamenii au curajul să aprecieze această valoare.  Pierderea este a lor. Relațiile toxice există, nu sunt un mit și atunci când suntem implicați în ele, ne afectează.

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s