Armonie cu copiii, obiceiuri cu armonie, Relaţii armonioase

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Articol publicat în Revista 7 Aprilie

Starea noastră de bine (19) – Iertarea – Revista de Sănătate 7Aprilie.ro

Iertarea se traduce prin faptul că reușim să îi iertăm pe ceilalți când ne supără și când se comportă urât față de noi, și, în același timp, învățăm să folosim aceste informații în relațiile noastre viitoare cu ei. Acest lucru nu înseamnă că le purtăm pică sau că rămânem cu resentimente ci că alegem să ne protejăm pe noi înșine în următoarea situație asemănătoare cu persoanele în cauză. Evident că unii dintre noi nu putem ierta, că rămânem cumva agățați emoțional acolo. Să iertăm înseamnă să nu ne mai afecteze emoțional, să ne amintim fără a mai avea reacții la amintirea dureroasă.

Iertarea înseamnă a extinde înțelegerea către cei care ne-au greșit sau ne-au rănit. Înseamnă să dăm drumul tuturor resentimentelor. În multe cazuri, acest lucru înseamnă eliberarea unora sau a tuturor frustrărilor, a dezamăgirii, a resentimentelor sau a altor emoții dureroase asociate cu un conflict. Iertarea și calitatea imediat apropiată ei, îndurarea sau acceptarea, implică a face pace cu toate neajunsurile, defectele și imperfecțiunile altora și acordarea acestora unei a doua, sau poate a treia șansă. Pe măsură ce iertarea se exprimă, ea lasă trecutul să fie trecut, mai degrabă decât să se transforme în răzbunare.

Este important să distingem iertarea de:

  • Sancționare sau condamnare care pedepsește greșeala;
  • Uitare care elimină conștientizarea;
  • Reconciliere care restabilește relația;

Iertarea este o valoare în cadrul categoriei  de virtuții a cumpătării, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte. Cumpătarea descrie punctele forte care ne ajută să ne gestionăm obiceiurile și să ne protejăm împotriva excesului. Valorile care fac parte din categoria cumpătării sunt  iertarea, umilința, prudența și autoreglarea.

Descoperirile cercetărilor cu privire la beneficiile puterii iertării în viața noastră au relevat faptul că un prim pas este să ne cerem scuze când greșim și cumva recunoașterea greșelii și acceptarea scuzelor cuiva care ne-a greșit, promovează iertarea. Cercetările au reflectat, de asemenea, că persoanele care își caracterizează relația de cuplu ca fiind foarte satisfăcătoare, dacă se simt angajați și apropiați de partenerul de cuplu, au mai multe șanse să ierte atunci când apar conflicte, când cineva le-a greșit. Iertarea poate contribui foarte mult la relații interpersonale productive, la lucrul în echipă înfloritor, la satisfacția la locul de muncă, la moralul personal, la soluționarea inovatoare a problemelor, la un sentiment de flexibilitate atunci când se confruntă cu schimbări în viața de zi cu zi și la productivitate.

Nu ne este ușor să iertăm, de cele mai multe ori, doar că este important să știm că nu iertăm pentru beneficiul celuilalt. Beneficiul este în primul rând al nostru. Așa nu mai cărăm bolovanul resentimentelor în spinare și nu ne mai răscolim emoțional de fiecare dată când ne amintim sau avem contact cu persoanele în cauză. Dacă un prim pas este să nu mai fim răscoliți emoțional atunci când ne apropiem de terenul sensibil, fie el un loc, un fapt sau o persoană,  un alt pas chiar mai profund este atunci când putem să simțim chiar compasiune față de cineva care ne-a greșit. Nu suntem Buddha și nici Maica Tereza, dar putem să încercăm să înțelegem motivele din spatele comportamentului, evident dacă ne dorim acest lucru și dacă merită efortul.

Ca exercițiu, putem să ne gândim la experiențele de viață prin care am trecut, dacă am iertat sau nu, de ce am ales una sau alta dintre variante. Putem să stăm de vorbă cu noi înșine să vedem dacă am iertat cu adevărat sau doar am uitat.

Putem să ne cerem scuze cu prima ocazie în care greșim. Nouă adulților de exemplu, ne este greu să ne cerem scuze, unii altora dar mai ales când greșim față de  copii. Copiii învață de la noi. Dacă noi ne cerem scuze când greșim și ei vor face acest lucru când greșesc.

Putem încerca să iertăm pe cineva care ne-a greșit, pentru a renunța la greutatea resentimentelor care ne apasă pe umeri, pentru a ne elibera noi de fapt.

A ierta pe cineva care ne-a greșit este ca în acea poveste cu maestrul spadasin care este jignit de un individ și cu o lovitură de sabie ar fi putut să se răzbune, dar în fața învățăceilor consternați, alege să nu reacționeze. Explicația lui constă în faptul că acel individ i-a adus un cadou otrăvit iar el a ales să nu fie acasă, ca să primească cadoul și astfel, acesta rămâne la cel care l-a adus.

Psiholog Cristina Eftimie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s